După Primul Război Mondial, comunitatea românească din Baia Mare a început să-și reafirme identitatea spirituală și culturală. În acest context, în anul 1921 a fost constituită prima parohie ortodoxă din oraș. Acesta a fost un moment deosebit de important pentru credincioși, marcând începutul unei noi etape în viața religioasă a comunității.
În anul următor, în 1922, municipalitatea băimăreană a oferit parohiei o clădire cu potențial: sala de sport a fostului gimnaziu din oraș. Cu o viziune clară și sprijin comunitar, această sală a fost transformată treptat într-un lăcaș de cult. Lucrările de adaptare au inclus modificări semnificative ale structurii clădirii și construirea unui turn-clopotniță, element esențial în arhitectura bisericilor ortodoxe.
Noua biserică a fost dedicată Sfântului Nicolae, un sfânt cunoscut pentru protecția oferită săracilor, negustorilor și celor aflați în necazuri. În anul 1926, transformările au fost finalizate, iar comunitatea ortodoxă avea acum propriul loc de rugăciune.
Sfințirea bisericii a avut loc pe 8 septembrie 1929, într-o ceremonie solemnă care a adus împreună locuitorii orașului. Acest eveniment a marcat un moment de referință în istoria spirituală a Băii Mari, subliniind contribuția românilor ortodocși la viața culturală și religioasă a orașului.
Astăzi, prima biserică ortodoxă din Baia Mare rămâne un simbol al dăruirii și unității, evocând curajul și eforturile comunității de a-și păstra credința și identitatea. Aceasta nu este doar o clădire istorică, ci și un reper al spiritului neclintit al locuitorilor orașului în fața provocărilor vremurilor.